Palermo, 15 ianuarie 1993, șeful Cosa Nostra Salvatore Riina a fost capturat după 23 de ani de fugă, iar în închisoare primește vizita unui bărbat, prietenul său din copilărie Biagio Schirò, care îl împinge să-și amintească trecutul.

Întregul clan Corleonese (Luciano Liggio, Totò Riina, Bernardo Provenzano, Calogero Bagarella și Luciano Maino) se pregătesc să plece la Palermo pentru o „convorbire de afaceri” cu Salvatore La Barbera și Vito Ciancimino. Între timp, în sat, Totò se petrece adesea cu Ninetta Bagarella, sora mai mică a lui Calogero.

Pe de o parte îi găsim pe Schirò și pe comisarul Boris Giuliano cu oamenii săi care merg pe aeroportul Punta Raisi din Palermo pentru a aresta niște chimiști francezi, care au venit în Sicilia să-l învețe pe Francesco Marino Mannoia (chimistul familiei Bontate) să producă drogurile, iar pe de altă parte o întâlnire între cei mai mari șefi ai mafiei. Imediat ce poliția ajunge la aeroport, comisarul Giuliano primește un telefon în care i se spune că nu este posibil să-i aresteze pe cei doi francezi din lipsă de probe.

Al cincilea episod începe cu Pio La Torre, secretar regional comunist, care pe de o parte ține o dezbatere la Corleone pentru a împiedica construirea unei baze militare la Comiso și pe de altă parte cu Comisia adunată. În comisie se află un anume Apuzzo, un prieten foarte drag al lui Tommaso Buscetta care se preface că îi este fidel lui Totò Riina.

Palermo. Sfârșitul anilor optzeci. Riina tună că în Sicilia domină corleonesii și, prin Ciancimino, trimite Statului un „papiello” în persoana căpitanului Li Donni, cu condițiile sale pentru a pune capăt masacrelor. Ciancimino îl face însă pe căpitan să înțeleagă că Corleonesii nu mai sunt o familie unită. Imediat după aceea, lângă Novara, în timpul unui aparent control de rutină, un bărbat cu o armă în bord este oprit la un punct de control. Este Balduccio Di Maggio, un soldat din Riina: care vrea să vorbească. La scurt timp după aceea, Riina este arestat de oamenii căpitanului Ultimo. În cazarmă, bătrânul naș își neagă identitatea. El pretinde că îl cheamă Giuseppe Bellomo. Sunt dificultăți de identificare, fotografiile aflate în posesia carabinierilor datează din 1948, amprentele de la Ucciardone au dispărut.